Cum faci root la Android folosind cele mai simple metode
Ideea de a face root la Android este în continuare una foarte arzătoare pentru utilizatorii de smartphone-uri cu sistemul de operare creat de Google, chiar dacă nu mai este atât de necesară precum în urmă cu câțiva ani.
Dacă obișnuiți să instalați deseori aplicații pe smartphone-ul vostru cu Android, este foarte probabil la un moment dat să vă fi lovit de un mesaj de eroare cât se poate de clar. Aveți nevoie de root la Android pentru a trece mai departe. Indiferent dacă mesajul este în engleză sau în română, problema este la fel de frustrantă atunci când nu puteți să instalați o aplicație care v-ar putea face viața semnificativ mai ușoară. Deși vom detalia mai jos beneficiile unei astfel de operațiuni, este foarte important să aveți în vedere și riscurile la care vă expuneți terminalul. Pe lângă faptul că puteți strica dispozitivul în anumite circumstanțe, există mulți productări care nu mai acceptă la garanție un produs cu root.
Ce înseamnă root la Android?
Android este un sistem de operare construit pe platformă UNIX. Dintr-un punct de vedere, poate fi perceput ca o distribuție de Linux. Pe orice sistem care rulează un astfel de SO, utilizatorul root este echivalentul administratorului pe Windows. Are drepturi absolute asupra sistemului de operare. Poate accesa toate fișierele, poate modifica nestingherit părți ale SO-ului sau poate instala aplicații care fac automat astfel de gesturi. În mod implicit, nu aveți acces nativ la root pe Android, chiar dacă există multe aplicații în Google Play care au nevoie de el.
Un lucru foarte important pe care trebuie să-l rețineți este că un utilizator root la Android există cu siguranță, doar că nu aveți acces sau control asupra lui. Procesul de rootare sau root la Android vă permite, într-un fel, să fiți administrator pe telefonul sau tableta voastră.
După ce ați urmat pașii pe care îi voi detalia mai jos, veți putea să ștergeți aplicații de tip bloatware pe care producătorul smartphone-ului vostru vi le preinstalează. Puteți instala un firewall pe aparat. Vă puteți folosi telefonul ca hotspot, chiar și atunci când operatorul de telefonie nu vă permite acest lucru sau vă cere o taxă suplimentară pentru activarea sa. Un backup comprehensiv și complet la tot conținutul pe care îl aveți pe terminal devine de asemenea o posibilitate, în cazul în care producătorul nu v-a pus la dispoziție uneltele necesare. Pe lângă toate acestea, există și o serie de trucuri mai mici sau mai mari care necesită drepturi de root. Utilitatea acestora este relativă de la caz la caz, în funcție de ceea ce vreți să faceți cu telefonul.
Dacă nu plănuiți să instalați o aplicație anume care necesită root sau nu aveți nevoie să activați o funcție foarte precisă din sistemul de operare la care nu aveți acces altfel, ar fi bine să nu faceți acest gest. Există și câteva riscuri la care vă expuneți și, atunci când trageți linie, s-ar putea să nu se merite.
Riscuri, avertismente și ,,de ce NU”
Implicit, nu aveți acces la root pentru un motiv foarte precis. Este vorba de prevenirea instalării unor aplicații care vă expun la diverse riscuri. Mai mult decât atât, foarte mulți producători de gadgeturi fac eforturi semnificative pentru a preveni obținerea de root la Android. Uneori, se pare că se străduiesc mai mult să vă nu vă ofere un pic de flexibilitate în ceea ce privește acest subiect, decât să lanseze actualizări de software la intervale regulate sau să repare vulnerabilități grave care vă pun în pericol securitatea datelor.
Dacă tot am ajuns la ideea de securitate, ar fi bine să știți că rootarea unui dispozitiv cu Android șterge cu buretele protecția nativă a sistemului de operare care funcționează prin izolarea fiecărui program instalat într-un așa numit sandbox sau cutie de nisip. Acest concept este un pic mai ciudat, dar merită să-l percepeți ca un mod prin care SO-ul previne ca o aplicație să vă strice alte aplicații, izolând-o într-o zonă foarte bine definită din memorie atunci când rulează. După ce ați făcut root la Android, aplicațiile pe care le instalați pot abuza liniștite de faptul că nu mai există respectivul sandbox și pot câștiga acces la informații stocate în alte aplicații. Tocmai din acest motiv, Google nu permite să folosiți Android Pay pe terminale cu root, iar Samsung face același lucru cu propria platformă de plăți în format digital.
Nu ignorați garanția. În cazul în care vi se strică telefonul și ați făcut root la el, s-ar putea să nu vă mai fie acceptat la reparații gratuite. Această regulă există cu toate că nu vă puteți strica hardware-ul prin root, dar nu o puteți neglija. Alternativa ar fi să de-rootați telefonul reinstalând sistemul de operare original. În timp, veți afla însă că sunt circumstanțe în care acest lucru nu mai este posibil.
Este exclusiv și în totalitate responsabilitatea voastră dacă faceți un astfel de gest și ceva merge prost, nimeni nu vă ține de mână. Deși, în teorie, procesul de root la Android nu implică riscuri majore, riscurile există și s-ar putea să vă transformați gadgetul vostru deloc ieftin într-un bibelou. Mai mult decât atât, chiar și dacă veți merge la garanție cu aparatul, puteți să vă luați gândul de la perspectiva unei reparații gratuite. Ideal ar fi să cercetați un pic înainte, să căutați pe internet sau să vă consultați cu prietenii dacă s-au înregistrat mai multe cazuri în care cineva a făcut root la modelul vostru exact de telefon sau tabletă fără consecințe neplăcute. Dacă treceți mai departe, vă asumați faptul că nu e vina nimănui altcuiva decât a voastră.
Cum faceți root la Android, în teorie
Înainte să vă apucați de treabă, ar fi bine să înțelegei un pic cum funcționează întregul proces de rootare, care sunt variantele și care se aplică în cazul vostru. În orice caz, aproape de fiecare dată, rootarea implică una dintre etapele de mai jos.
Deblocarea bootloader-ului este un mod un pic mai facil prin care anumiți creatori de dispozitive cu Android favorizează obținerea drepturilor de root. În mod oficial, aproape nici un producător nu promovează ideea de rootare, dar Google și alte câteva companii vă fac viața mai ușoară dacă inteționați să faceți așa ceva. Pe dispozitivele Nexus, de exemplu, create în colaborare cu Google, deblocarea bootloader-ului implică o singură comandă. După acel pas, este suficient să vă încărcați pe terminal un fișier zip din ecranul de recovery și ați terminat toată treabă. Unelte gratuite precum Nexus Root Toolkit facilitează întregul proces cu o intervenție minimă din partea utilizatorului. Alți producători, precum Motorola, oferă unelte similare dar doar pentru un număr foarte limitat de modele.
Exploatarea unei vulnerabilități de securitate este soluția la care trebuie să apelați atunci când producătorul aparatului vostru a făcut tot posibilul pentru a preveni dobândirea drepturilor de root. Atunci, nu există un mod oficial pentru a executa acest proces, dar echipe întregi de hackeri și dezvoltatori depun eforturi semnificative în această direcție, mai ales când este vorba de telefoane foarte populare, precum seria Galaxy S de la Samsung. Scopul este simplu, descoperirea unui vulnerabilități care permite instalarea pe aparat a unui fișier zip cu cu așa numitul program SuperSU – super user. Apropo, dacă apelați la astfel de soluții, un update ulterior de firmware vă va bloca înapoi aparatul și veți pierde dreptul de root. În plus, există și posibilitatea ca pe noua versiune de firmware să nu mai puteți face root la Android.
CyanogenMod și alte câteva firmware-uri custom sunt o excepție de la regulă și o extensie a celor două scenarii detaliate mai sus. Pe de o parte, puteți achiziționa un smartphone cu CyanogenMod preinstalat, precum OnePlus One. Pe de altă parte, după ce v-ați deblocat bootloader-ul, într-un mod oficial sau neoficial, puteți instala un astfel de firmware care oferă o flexibilitate sporită, chiar și când vine vorba de activarea/dezactivarea drepturilor de root. În plus, pe lângă faptul că pe un dispozitiv cu CyanogenMod activați din meniu opțiunea de root, aceste drepturi nu se pierd în cazul update-ului la o nouă versiune.
Cu ce începi pentru a face root la Android
În acest articol vom detalia doar situația persoanelor care intră în prima categorie, cei care au un bootloader deblocabil. Dacă folosiți un terminal care necesită exploateare unei vulnerabilități, dificultatea procesului nu doar că se complică exponențial, dar și variază enorm de la un dispozitiv la altul. În asemenea situații, ar fi bine să căutați un tutorial pe XDA Developers pentru aparatul vostru.
În cazul telefoanelor foarte vechi, câteva soluții din doi pași pentru rootare sunt Kingo Root și Towelroot, dar pentru dispozitivele mai recente, cel mai eficient ar fi apelați la TWRP. Din păcate, deși este foarte util pentru că vă afișează toate etapele prin care trece telefonul sau tableta voastră, aveți nevoie de un bootloader deblocabil pentru a vă apuca de treabă. Vizualizarea întregului flux de pași parcurși vă este utilă pentru că veți înțelege mai bine care este problema atunci când ceva nu funcționează și, mai mult decât atât, dacă veți întâmpina vreun mesaj de eroare îl veți putea căuta pe internet pentru a înțelege responsabilul și, eventual, pentru a găsi soluția.
Cum îți deblochezi bootloader-ul în mod oficial
În primul rând faceți o copie de siguranță a tuturor informațiilor pe care le aveți pe dispozitiv, deoarece acest proces va șterge tot. Transferați-vă fotografiile, asigurați-vă că aveți contactele salvate și că notițele voastre sunt pe Gmail sau orice altă platformă vă încântă.
Tot pe XDA Developers veți găsi o listă cu telefoanele care suportă deblocarea bootaloader-ului în mod oficial. Priviliegiați sunt cei care au un Nexus, câteva modele de HTC și Motorola. În cazul posesorilor de HTC și Motorola, cel mai bine ar fi să intrați pe website-ul producătorului pentru a obține răspunsul la această întrebare arzătoare.
Deoarece procesul de deblocare al bootloader-ului necesită conectarea gadgetului la PC, aveți nevoie de driverele pentru terminalul vostru și SDK-ul Android de la Google. Acesta din urmă poate fi descărcat gratuit de aici, cu mențiunea că ce aveți voi nevoie este la secțiunea SDK Tools Only. Dezarhivați arhiva respectivă într-o locație accesibilă. Porniți programul SDK Manager proaspăt descărcat și deselectați tot, cu excepția Android SDK Platform-tools. Dacă folosiți un aparat Nexus, bifați și Google USB Driver, pentru a iniția descărcarea driverelor necesare de pe serverul companiei americane. La finalizarea procesului de instalare, închideți SDK manager. Instalați driverele USB pentru aparatul vostru printr-un click pe aceste link-uri, Motorola și HTC. Dacă aveți un Nexus și Windows-ul v-a instalat implicit niște drivere sau nu v-a instalat deloc, din Device Manager, căutați-vă telefonul sau tableta și actualizați acel driver cu cel descărcat de SDK Manager în directorul Extras\google\usb_driver din locația definită anterior. Este foarte posibil să fiți nevoiți să reporniți computerul pentru a finaliza acești pași.
După restart, faceți un SHIFT + click dreapta în spațiul liber din directorul în care ați instalat SDK Manager și alegeți Open a command prompt here. Introduceți comanda adb devices. Dacă veți vedea un serial number ca răspuns la acea comandă, dispozitivul a fost recunoscut și ați urmat corect pașii de mai sus. Dacă nu, citiți cu atenția din nou textul de până acum și încercați din nou.
În cazul telefoanelor Motorola și HTC aveți nevoie de o cheie de deblocare. Aceasta poate fi descărcată după ce v-ați ales modelul exact de telefon și v-ați făcut un cont pe această pagină de pe website-ul Motorola sau aceasta pentru HTC. De aici, procesul s-ar putea să difere un pic în funcție de telefon, deși website-ul producătorului ar trebui să vă ghideze prin pașii pe care ar trebui să-i parcurgeți. Porniți telefonul în modul fastboot. Pe majoritatea telefoanelor, pentru a-l accesa trebuie să aveți telefonul închis și să țineți pe Power și Volume Down (-) timp de 10 secunde. Luați mâna de pe ele și ar trebui să fiți deja în fastboot. În cazul terminalelor HTC, ar trebui să întâmpinați un meniu prin care să navigați folosind butoanele de volum până la opțiunea Fastboot, cu butonul de Power o activați. Dacă întâmpinați vreo problemă și acest sistem nu funcționează, căutați un pic pe Google cum activați modul Fastboot în cazul telefonului vostru.
Dacă totul este în regulă, conectați-vă dispozitivul la PC cu un cablu USB. Ar trebui să fiți notificat printr-un sunet sau un mesaj că a fost conectat. Intrați din nou în directorul Android SDK, faceți Shift + click dreapta în spațiu liber și optați pentru ,,Open a Command Prompt Here”. Aveți nevoie de această comandă pentru a afla cheia de deblocare pe care o cere producătorul telefonul vostru pe website. Comanda pe care trebuie să o executați în acest caz este, fără ghilimele ,,fastboot oem get_unlock_data” pentru Motorola și ,,fastboot oem get_identifier_token” în cazul HTC.
Ar trebui să vă fie servit pe ecran un cod destul de stufos, de multe ori, pe mai multe rânduri. Selectați-l, copiați-l cu CTRL+C sau cu click dreapa pe el și lipiți-l în fereastra aferentă acestui proces de pe website-ul producătorului. Nu trebuie să includă spații. Dacă dispozitivul vostru este deblocabil, veți primi în scurt timp un email cu un cod sau un fișier de care aveți nevoie la pasul următor. În cazul în care nu aveți un gadget cu un bootloader deblocabil în mod oficial, acest fapt va fi evidențiat în același email.
După ce ați obținut codul sau fișierul de la producător, cu telefonul din nou în fastboot, dacă nu cumva este deja, rulați una dintre comenzile următoare. Într-o nouă fereastră de Command prompt deschisă cu Shift+click dreapta în spațiu liber în directorul cu Android SDK tastați următoarele, în funcție de modelul dispozitivului, fără ghilimele. ,,fastboot oem unlock” pentru orice terminal Nexus, cu excepția Nexus 5X sau Nexus 6P; ,,fastboot flashing unlock” în cazul Nexus 6P sau Nexus 5X. Pentru dispozitivele Motorola, deși comanda va fi evidențiată și pe website-ul companiei, trebuie să tastați ,,fastboot oem unlock cheia_primita_pe_email”. La un HTC, ,,fastboot oem unlocktoken fisier_deblocare.bin”, unde fișier deblocare este fișierul primit de la HTC copiat în același director cu Android SDK. S-ar putea ca pe ecranul telefonului să fiți întrebați dacă sunteți de acord cu deblocarea, deplasați-vă cu butoanele de volum printre opțiuni și optați pentru Yes. La finalul procesului, reporniți telefonul, fie manual, fie folosind comanda ,,fastboot reboot”. Înainte de a se încărca sistemul de operare Android, dacă ați procedat corect, pe ecran ar trebui să vedeți pentru câteva secunde mesajul ,,bootloader is unlocked.”
Instalarea unui meniu de recovery personalizat – TWRP
După deblocarea bootloader-ului, cel mai important lucru pe care l-ați câștigat este posibilitatea de a instala un meniu de Recovery diferit de cel preinstalat de producător. Dacă vreți să vă rootați aparatul, meniu de care aveți nevoie este TWRP.
Accesați website-ul TeamWin, mergeți la secțiunea Devices/Dispozitive și căutați-vă telefonul vostru. Faceți click pe numele său pentru a obține mai multe informații utile. Pentru a înțelege mai bine ce scrie pe această pagină, ar fi bine să intrați pe pagina forumul XDA Developers. Pe noua pagină, la secțiunea Download Links, descărcați imagina TWRP pentru smartphone-ul din dotare. Copiați acel fișier în directorul în care aveți și Android SDK, iar apoi redenumiți-l în twrp.img. Astfel, vă va fi mai ușor să rulați comanda de instalare.
Reporniți telefonul în modul bootloader. Din păcate, acest proces diferă de la telefon la telefon. Ca urmare, s-ar putea să fiți nevoiți să căutați un pic pașii pe Google, dacă nu cumva merge să apăsați pe Power + Volume Down timp de 10 secunde cu telefonul închis, după care să luați mâna de pe amândouă. Veți ști că ați ajuns unde trebuie deoarece veți întâmpina un meniu sugestiv destul de colorat, fie pe un fond negru, fie pe alb.
În momentul în care aveți bootloader-ul pe ecran, conectați telefonul la PC cu un cablu USB. Deschideți un command prompt în directorul cu Android SDK printr-un shift+click dreapta în spațiu liber, alegând ,,Open a command prompt here.” În noua fereastră, tastați fără ghilimele ,,fastboot devices”. Dacă vă va fi servit un serial number, înseamnă că terminalul a fost recunoscut. Dacă nu, urmați din nou cu atenție pașii de mai sus. În cazul fericit, tastați fastboot flash recovery twrp.img. Un mesaj de confirmare se va afișa pe ecran în câteva secunde.
Accesați meniul de recovery TWRP
La finalizarea pașilor detaliați mai sus, deconectați telefonul de la PC și, folosind butoanele de volum, navigați până la meniul Recovery din bootloader. Prin apăsarea Volume Up sau a butonului Power veți selecta acea opțiune. Telefonul ar trebui să repornească în modul TWRP. Dacă veți fi rugați să introduceți un cod sau o parolă, aceea este aceeași cu cea pe care o folosiți la deblocarea telefonului când acesta este funcțional și este necesară pentru accesarea spațiului de stocare. S-ar putea de asemenea să fiți întrebați dacă vreți să rulați TWRP în Read Only, refuzați. Altfel, acest meniu de Recovery va dispărea la prima repornire a telefonului.
Dacă totul este în regulă, ar trebui să întâmpinați un meniu principal TWRP – Team Win Recovery Project cu câteva opțiuni. Una dintre cele mai importante este Backup, deoarece vă crează un backup Nandroid complet cu tot ce aveți pe aparat. Aveți grijă ca după apăsarea acestui buton să bifați Boot, System și Data. Introducerea unui nume în câmpul de text din partea de sus a ecranului este de asemenea o variantă. Asteptați câteva minute în funcție de volumul de informații și reveniți la meniul Backup. Dacă în dreptul textului Recovery mai există o partiție precum WiMAX, PDS sau EFS, selectați-o și efectuați un al doilea backup. Această a doua partiție este cu atât mai importantă deoarece conține informațiile de EFS și IMEI ale telefonului. Tot din meniul principal TWRP, puteți instala un ZIP cu SuperSU pentru rootarea aparatului, sau un firmware custom.
Instalarea SuperSU, ultimul pas pentru root la Android
După ce ați instalat TWRP și v-ați repornit telefonul în mod normal, descărcați SuperSU de la această adresă în format .zip și copiați-l pe memoria internă a dispozitivului sau pe un card SD conectat la acesta. Reporniți telefonul în modul recovery, o operațiune care variază de la telefon la telefon, dar de cele mai multe ori implică să țineți zece secunde pe Power și Volume Down după care, folosind săgetuțele de volum să intrați în Recovery Mode. În cazul în care nu funcționează, căutați pe Google instrucțiuni exact pentru accesare modului recovery pentru modelul vostru exact de smartphone.
Dacă ați executat corect pașii și ați ajuns la ecranul principal al TWRP, dați un click pe install. Automat veți vedea în fața ochilor tot conținutul telefonului vostru. Mergeți până la finalul listei și atingeți fișierul zip SuperSU descărcat anterior. Faceți un gest de swipe la baza ecranului pentru a confirma instalarea sa. După doar câteva secunde, ar trebui să vă apară un mesaj pe care trebuie să-l activați intitulat ,,Wipe cache/Dalvik”. Din nou va fi necesar un gest de swipe pentru inițierea procesului efectiv. Reporniți telefonul printr-un tap pe Reboot System. Există posibilitatea ca TWRP să nu recunoască faptul că tocmai ați instalat SuperSU și să vă întrebe dacă nu cumva îl vreți instalat. Faceți un tap pe Do not install, deoarece l-ați instalat deja.
Monitorizați ce aplicații au drepturi de root folosind SuperSU
După ce telefonul a pornit și toate etapele au fost încununate de succes, o nouă aplicație ar trebui să figureze în lista de aplicații – SuperSU. Aceasta din urmă ar trebui să vă avertizeze de fiecare dată când o aplicație necesită drepturi suplimentare asupra sistemului vostru, chiar și dacă nu este pornită.
Pentru a vă asigura că aveți drepturi de root pe telefon, puteți instala Root Checker din Google Play. Greenify, o aplicație pentru eficientizarea consumului energetic pe Android este o altă soluție pentru a verifica dacă totul este în regulă cu drepturile voastre de root la Android. Dacă vi se va cere să acordați drept de root pentru Greenify și când veți apăsa pe Grant veți vedea un mesaj de succes, puteți sta liniștiți. Din fericire, nu ați stricat nimic. Permisiunile acordate deja unor aplicații instalate pot fi ajustate și ulterior din SuperSU.
Cum renunțați la root pe Android
Cel mai simplu mod pentru a anula rootarea unui dispozitiv cu Android se efectuează din meniul aplicației SuperSU. La secțiunea Settings, apăsați pe Full unroot. Ar trebui să nu dureze mai mult de câteva minute, dar s-ar putea și să eșueze. Atunci, ar fi bine să rescrieți firmware-ul original folosind o aplicație software de la producătorul terminalului.